B-dul. Ştefan cel Mare Şi Sfânt, nr. 11, Iaşi. RO-700064 Fix: +40-232-267582; Fax: +40-232-211200 cabinet.primar@primaria-iasi.ro

Știri și noutățiVezi toate știrile

Martor şi simbol: Cuza tronează în Piaţa Unirii de 108 ani

Emblemă a Iaşului şi epicentru al momentelor importante ale oraşului, statuia lui Alexandru Ioan Cuza a împlinit 108 ani.
Pe 27 mai 1912, în prezenţa Familiei Regale şi a peste zece mii de participanţi era dezvelită, în proaspăta Piaţă a Unirii, statuia primului domnitor al Principatelor Române. Manifestările inaugurării, pregătite cu sârg de autorităţile locale au fost o adevărată sărbătoare naţională, moment mult aşteptat de ieşenii doritori ca oraşul să recapete importanţa şi strălucirea unei capitale.

Ridicarea Domnitorului Unirii pe soclul din Piaţa Unirii avea însă o poveste îndelungată şi plină de controverse politice. Cinstirea memoriei lui Al. I. Cuza era un subiect sensibil, pe de o parte pentru că ar fi deranjat pe rege, iar pe de alta liderii politici ai vremii erau cei care orchestraseră detronarea principelui Cuza.

Conflict pentru statuie

Iniţiativa unui monument închinat lui Cuza împlinea la anul dezvelirii statuii aproximativ 20 de ani, primele discuţii având loc în consiliul comunal în 1891. Abia în 1903, un comitet de iniţiativă avea să reia şi să susţină îndârjit ridicarea unei statui închinate lui Cuza. Grupul îl avea ca preşedinte pe marele boier Grigore Ghica Deleni şi aduna membri marcanţi ca V. A. Urechia, N. Ionescu, A. D. Xenopol, P. Poni, N. Iorga. Deşi liberal, ieşeanul Gheorghe G. Mârzescu, viitorul ministru de justiţie, a îmbrăţişat deschis iniţiativa. Ridicarea monumentului urma să fie făcută prin subscripţie publică, însă împotrivirile guvernamentale făceau ca banii necesari să fie strânşi foarte greu.
O opoziţie constantă la reabilitarea memoriei lui Cuza a fost făcută de liderii liberali D. A. Sturdza (fost secretar personal al lui Cuza, devenit aprig vrăjmaş al memoriei domnitorului) şi Ionel Brătianu. La Iaşi, primarul N. Gane, trecut de la conservatori la liberali, a fost nevoit să reprezinte poziţia ostilă a guvernului faţă de memoria lui Cuza Vodă.(Sorin Iftimi)
Pentru a submina iniţiativa simpatizanţilor lui Cuza, catalogată drept o iniţiativă antidinastică, guvernul liberal a iniţiat un proiect paralel de Monument al Unirii, care trebuia să nu fie o statuie a lui Cuza şi care urma să fie instalat în Piaţa Unirii, loc dorit şi de susţinătorii monumentului lui Cuza. Se votase chiar şi o generoasă susţinere financiară guvernamentală, de 300 000 lei şi se anunţa un concurs internaţional.
Pentru statuia lui Cuza s-a căutat un alt loc, amenajându-se chiar şi o nouă piaţă: au fost cumpărate casele lui Gh. Rosetti-Solescu din faţa Administraţiei Financiare (azi „Select”), care au fost demolate pentru amenajarea Pieţei Cuza Vodă. De atunci, din 1910, şi Uliţa Goliei a fost numită strada Cuza Vodă. Primăria a finanţat şi a început chiar ridicarea soclului statuii, obţinând şi acordul scluptorului pentru noul amplasament. Situaţia avea totuşi să se schimbe dramatic. Audienţa lui A.D. Xenopol la rege aduce în fondurile statuii donaţia lui Carol I, de 20 de mii lei, guvernul liberal este înlocuit de cel conservator, iar la Iaşi este ales primar conservatorul D.A. Greceanu. Schimbările politice repun statuia lui Cuza în Piaţa Unirii şi în scurt timp se stabileşte şi data inaugurării – 27 mai 1912.

Statuia în bronz a lui Cuza este realizată de Raffaello Romanelli în mărime supranaturală, având o înălţime de 3,5 metri şi este aşezată pe un soclu şi un piedestal din piatră albă de granit de Italia. Domnitorul este prezentat în uniformă de ofiţer şi învăluit în mantia princiară. La baza soclului este prezentat în bronz, în marime naturală, un grup statuar, cuprinzând pe: Mihail Kogălniceanu, C. Negri, Nicolaie Kretzulescu şi generalul Ioan Emanuel Florescu, înfocaţi unionişti ieşeni

Ceremonie fastuoasă

Se dorea foarte mult ca la festivităţi să participe şi Regele Carol I, ce nu mai vizitase Iaşul de 7 ani. După ce nu onorase invitaţia ieşenilor la deschiderea anului universitar din 1911, Regele, împreună cu prinţul moştenitor Ferdinand şi fiul acestuia Carol sosesc în „a doua capitală” în dimineaţa inaugurării.
Ceremonia începea la ora 12 cu un serviciu religios, după care suveranul, trăgînd de un cordon, lăsa să se vadă frumoasa statuie, în aplauzele participanţilor (Ion Mitican).
Au vorbit, apoi, mitropolitul Pimen al Moldovei, preşedintele Comitetului – Grigore Ghica-Deleni, primarul Gh. N. Botez, un student, profesorul A.D. Xenopol – din partea Universităţii ieşene, N. Iorga – în numele Universităţii bucureştene, ministrul C.C. Arion, un veteran – Skeletti, şi săteanul Dumitru Solomon.
Luând cuvântul, suveranul arăta semnificaţia revenirii în „iubita Mea a doua Capitală“, subliniind meritele domnului Unirii şi declarînd: „Primul Rege al României îşi îndeplineşte o sfîntă datorie către vrednicul Domnitor al ţărilor surori unite aducînd în faţa acestui monument prinosul de cinstire ce se cuvine memoriei lui Cuza Vodă“.
Urma defilarea şcolilor, a unităţilor militare şi a veteranilor veniţi din toată ţara (participau peste 6000 de săteni având între ei pe Năstase Roată , fiul lui Moş Ioan Roată). Cu acest prilej se lua cunoştinţă de hotărârea ca Regimentul 7 Roşiori, în care servise fostul domnitor, să poarte numele de Regimentul 7 Roşiori „Cuza Vodă“. Festivităţile se încheiau cu banchetul oferit oficialităţilor la Mitropolie şi o masă comună, în Grădina Copou, destinată sătenilor.
Pentru suveran aceasta a fost ultima sa vizită la Iaşi, întrucât în dimineaţa zilei de 27 septembrie/10 octombrie 1914 , după începerea războiului, se pierdea, la Sinaia, măcinat de gânduri.

Scluptor celebru

Autorul ansamblului statuar este florentinul Raffaello Romanelli, care a lucrat în România între anii 1902 şi 1913. Agreat de Familia Regală, Romanelli realizase un bust al lui Carol I la Peleş, dar şi statuia lui Mihail Kogălniceanu, inaugurată în 1911 în faţa Universităţii ieşene. Sculptorul scria despre statuia lui Cuza că „pentru monumentul naţional care va fi ridicat la Iaşi mă documentez mereu, considerându-l una din acele lucrări de care un artist îşi leagă numele pentru posteritate. Îi cunosc viaţa şi voi căuta să realizez ceva demn de el”. Istoricul Sorin Iftimi remarcă faptul că „formula finală a statuii pare a fi o reproducere tridimensională fidelă a portretului oficial al lui Alexandru Ioan Cuza, ce fusese realizat anterior (după ani de încercări) de Carol Popp de Szathmary (pictorul oficial al Curţii, atât sub Cuza Vodă cât şi sub Carol I). Acest portret trebuie să fi fost principala piesă din dosarul de documentare înmânat sculptorului; nu este exclus ca beneficiarul să fi insistat ca statuia să urmeze acest model”. (Sorin Iftimi- Iaşii în bronz şi marmură)

Emblemă a Iaşului

Domnitorul Unirii, încastrat în bronz, străjuieşte Piaţa Unirii şi viaţa oraşului de 108 ani. A fost martor la evenimente tragice, dar şi la momentele de fericire ale ieşenilor şi ale naţiunii. Punct central al oraşului şi cel mai cunoscut monument statuar al Iaşului, imortalizat în zeci de ilustrate, este locul predilect al adunărilor publice, magnetul care atrage manifestările de bucurie sau protestele cetăţenilor.
La numai 4 ani de la inaugurare, în toamna anului 1916, Iaşul devenea din nou capitală, însă capitala unei ţări însângerate. Statuia era martoră a dramei sutelor de mii de refugiaţi, a cumplitei epidemii de tifos şi a defilărilor soldaţilor către front. În vara anului 1917 trăia entuziasmul ieşenilor când voluntarii transilvăneni jurau credinţă României şi mândria expunerii armamentului capturat de la germani. După perioada interbelică, plină de vehemente manifestări politice urma Al Doilea Război Mondial, iar statuia supravieţuia violentelor bombardamente şi ocupării Iaşului de către armatele sovietice. În perioada comunistă rezista pe loc transformărilor radicale ale Pieţei Unirii, fiind şi locul în care ieşenii erau chemaţi, în decembrie 1989, să pornească revoluţia. S-a trăit aici bucuria victoriilor sportive, dar şi revolta publică. Dar în primul rând aici este locul în care, an de an, ieşenii şi ţara îşi amintesc că România s-a născut la Iaşi.
Lucian Şchiopu

The post Martor şi simbol: Cuza tronează în Piaţa Unirii de 108 ani appeared first on Curierul de Iasi.


Comitetul Local pentru Situatii de Urgenta al Municipiului Iasi

Evenimente în Iași